Anna Andreevna Ahmatova biografie a poetului, traducător și critic literar

Cu toții avem un pic de viață într-o petrecere. Viața - este doar un obicei

Anna Andreevna Ahmatova (pseudonim, numele real Gorenko) - poet rus [en], traducător și critic literar, una dintre cele mai importante figuri ale literaturii ruse a secolului XX. Zodie - Rac.

Ahmatova acmeism adjoined (colecții "Evening" 1912, "clar", 1914). Fidelitatea față de fundamentele morale ale vieții, psihologia sentimentelor femeilor, înțelegerea tragedii la nivel național ale secolului 20, combinate cu experiențele personale, atracția stilului clasic al limbajului poetic în cartea „Running timp. Poezii. 1909-1965. "

Familie. Copilărie. învățare

În primăvara anului 1910, după mai multe eșecuri, Anna Akhmatova a fost de acord să devină soția lui ENU (în 1910-1916 ani a locuit cu el în Tsarskoye Selo, vara a călătorit în proprietatea Gumilyovs Slepnevo, în provincia Tver); luna de miere a făcut prima sa vizită în străinătate, la Paris (fost acolo a doua oară în primăvara anului 1911), sa întâlnit cu Amedeo Modigliani. Facuta cu ei schite creion portret.

Sub semnul slavei metropolitane de creștere a curs viața Ahmatova în 1913, Anna a efectuat în fața unui public aglomerat la Universitatea pentru Femei (Bestuzhev) cursuri, portretele sale ale artistului a scris, sa adresat în epistolele versuri poeții (inclusiv Aleksandr Aleksandrovich Blok, care a dat naștere la legenda secretul lor. roman). Sunt noi, mai mult sau mai puțin lungă durată atașament intim Ahmatova - poet și critic NV Nedobrovo, compozitorul A. S. Ispiteasca și colab.

În 1914 au lansat doua colecție lor de Anny Ahmatovoy - „Rozariul“ (retipărit de aproximativ 10 de ori), care a adus faima vserumynskuyu ei, a dat naștere numeroase imitații care au aprobat în conștiința literară a conceptului de „linii de Ahmatova.“ În vara anului 1914, Ahmatova a scris poemul „În mare“, care datează din experiențele din copilărie în timpul vizitelor de vară la Chersonesului lângă Sevastopol.

„Alb Flock“

Odată cu debutul primului război mondial (Primul Război Mondial), Anna Akhmatova brusc limitat viața publică. La acea vreme ea a fost suferă de tuberculoză - o boală [en]. nu-i lasa. Adâncimea de citire clasice (A. S. Pușkin, Evgeniy Abramovich Baratynsky. Zhan Rasin și colab.) Afectează manieră poezia stilul ostroparadoksalny desenele sale fugare psihologice dă loc neoklassitsisticheskoy intonațiilor ceremoniale. presupuneri critic perceptive în cartea sa „White Flock“ (1917), „sensul vieții personale ca viața național și istoric“ în creștere (Boris Mihaylovich Eyhenbaum).

Inspiriruya în primele versete atmosferă „mistere“, aura contextului autobiografic, Anna Andrevna introdus în poezia de mare liberă „exprimare“, ca principiu stilistic. Aparent fragmentarea, dezmembrarea, experiența lirică spontană tot mai clar subordonat de sus puternic de integrare, care a dat naștere Vladimiru Vladimirovichu Mayakovskomu a remarcat: „Poemele Ahmatova și monolitic rezista la presiuni de orice voce, nu permite fisuri.“

ani după revoluție

Primii ani de după revoluție în viața Anny Ahmatovoy au fost marcate de lipsuri și cu distanțare de lumea literară, dar toamna anului 1921, după moartea lui [en] Bloc, executarea Gumilyov sa despărțit de Shileiko, a revenit la serviciu activ - pentru a participa la seri literare, în organizațiile scriitorilor, publicate în periodice. În același an au venit doi din colecția sa - „patlagina» și «Anno Domini. MCMXXI ». În 1922, o jumătate de duzină de ani Ahmatova unit soarta lor cu istoricul de artă Nikolaem Nikolaevichem Puninym (ani de viață 1888-1953. In anul 1918, unul dintre organizatorii sistemului de învățământ de artă și de muncă muzeu în URSS [en]. Lucrări privind istoria artei românești, lucrările artiștilor contemporani. reprimate; reabilitat post-mortem).

Anii de tăcere. "Requiem"

Îmbrăcați în acești ani de experiență versetul dureroase ridicat ciclul „Requiem“, pe care poetul două decenii, nu a îndrăznit să se stabilească pe hârtie. În 1939, după exemplu de publicare poluzainteresovannoy replica lui Stalin a oferit Anne o serie de publicații. Ea a lansat cartea ei „Din cele șase cărți“ (1940), care a inclus, împreună cu ultima cenzura strictă de screening poeme vechi și noi compoziții care au apărut după mulți ani de tăcere. La scurt timp, cu toate acestea, colecția a fost supus spațierea ideologice și scoase din biblioteci.

Război. evacuare

În primele luni ale anului al doilea război mondial (Marele Război pentru Apărarea Patriei), Anna Akhmatova a scris un poster poem (mai târziu numit „Jurământul“, 1941 și „Curaj“ 1942 a devenit cunoscută popular). Prin ordinul guvernului a fost evacuat din Leningrad, în prima iarnă blocadă, doi ani și jumătate ea a petrecut în Tașkent. A scris o mulțime de poezie, lucrează la „poem fără un erou“ (1940-1965) - baroc epic complicată din Sankt-Petersburg anilor 1910.

Rezoluția Comitetului Central al PCUS (b) 1946

În 1945-1946 Ahmatova mânia lui Stalin, care a aflat despre vizita la istoricul ei britanic Isayya Berlina. autoritățile de la Kremlin au făcut, împreună cu Mihailom Mihaylovichem Zoschenko principal de critici partid obiect îndreptate împotriva lor un decret al Comitetului Central al PCUS (b) „Pe revistele“ Zvezda „și“ Leningrad „(1946) călită dicteze ideologică și de control al intelectualității sovietice, spirit eliberatoare greșită unitatea națională în timpul războiului [en].

Ultimii ani ai vieții sale. „Durată de funcționare“

Însăși existența Anny Ahmatovoy a fost un moment definitoriu în viața spirituală a multor oameni, iar moartea ei a însemnat pauza legătură vie trecut într-o epocă trecută. (R. D. Timenchik)

Există doar poeți, există poeți talentați, există marele poet, au scribblers, și ea - regina. „Ahmatova - perfecțiunea este demnitatea și ei probleme“, - spune ea despre poet ei bine-cunoscut, Marina Tsvetaeva. Este o altă dimensiune, este o scară comună pe ea.

„La momentul am rămas pe teren.
Am fost dat un nume la botez - Anna,
Sweetest umană buze și auzul. "

Complexe și încurcate a avut o relație cu Anny Ahmatovoy Nikolaem Gumilevym. Doi dintre poetul a avut, fără îndoială, unul de celălalt un impact imens, ambele au fost „copil magic“ pentru a anticipa un drum liber ascuțit. literaților încă dezbat dacă Anna Gumilyov iubit sau nu, amintiți-vă respingerile ei, această încercare de sinucidere, dar mi se pare foarte important, o frază dintr-o scrisoare de la Anna: „Gumiliov - soarta mea și i-am dat cu umilință să-i“

Ei s-au căsătorit. Gumilyov a adus soția sa în acele cercuri literare și poetice, care se filate. Prietenii glumind le-a numit „Gumiliov cu GumiLVITsEY“ - subliniind mândria și noblețea caracteristică a acestui cuplu. Dar cei doi poeți, două genii în aceeași casă, este ca două păsări mari în zbor - acestea ar putea fi mai aproape, dar să nu fie în stare să zboare - va cădea. Nu este cel mai mic rol în pauză, în mod evident, a jucat un non-recunoaștere a Nikolaem Dara Anna, acest lucru nu este doar un rănit să-și amintească:

„El a vorbit despre vară și despre
Aceasta fiind o femeie poet - o absurditate ".

Amărăciunea de separare va afecta altul în multe din versetele sale:

„Știu: bucuria lui -
Greu și cu pasiune să știe
Că el nu are nevoie de nimic,
Ceea ce nu am nimic să-l nege ".

Dar adevarata teribila despărțire,, vreodată a venit mai târziu și, simțind ei, Anna a scris:

„Ne-am gândit: suntem săraci, nu am făcut-o,
Un oțel ca unul după altul să-și piardă,
Deci, ce să facă în fiecare zi
Memorial Day -
Am început să compună cântece
Despre marea mila a lui Dumnezeu
Da bogăția noastră din trecut. "

Romanul Anny Ahmatovoy și Nikolai Gumilyov a fost mai mult ca un joc de -myshki pisica decât o relație de doi oameni iubitoare. El - un poet cu o lume interioară complexă, care iubește Oscar Wilde și predispus la teatralitate excesivă. Ea - un poet, libertate-iubitoare, impulsiv și schimbătoare. Mâinile ei el a căutat timp de mai mulți ani și a încercat să se sinucidă atunci când ea încă o dată el a refuzat. Această unire a devenit atât de sacru, dar ei înțeleg că e prea târziu.

În 1912 a venit prima colecție de poezii de Anna Akhmatova, „Seara“, o mică ediție de 300 de exemplare. Criticii lucruri bune despre această colecție, care mulțumit și surprins de poet. Apoi, au existat alte colecții, mult mai mari tiraje și slava.

A fost numit cel mai bun poet al epocii de argint, dar Anna a fost împotriva - ea a trăit și a creat nu numai în epoca de argint! Am crea și de a trăi - dar nu a fost publicat.

În 1935 a fost arestat fiul lui Anna - Lva Gumileva, dar la scurt timp după scrisoarea adresată lui Stalin, a fost eliberat, iar în 1938 a fost arestat din nou.

„Soțul în mormânt, fiu în închisoare
Rugați-vă pentru mine. "

Și acolo a fost „Requiem“ - un poem pe care Anna știa pe de rost - frică să scrie. Este un alt Ahmatova a supraviețuit teribil de ani de probleme ... si este un verset diferit - nu vizionar, cu experiență. Coroana a devenit o coroană de spini, dar nu a căzut pe cap.

Nu, nu se află sub cer străin,
Și nu se află sub protecția aripi străine -
Am fost cu poporul meu,
În cazul în care oamenii mei sunt, din păcate, a fost.
1961

În groaznica ani de teroare Ejov am petrecut șaptesprezece luni în închisoare cozile din Leningrad. Odată ce cineva „recunoscut“ mine. Apoi, în spatele meu o femeie care este, desigur, nu a auzit niciodată numele meu, sa trezit din stupoare lui specific pentru noi toți și șoptit la ureche (toată lumea vorbea în șoaptă acolo):

- Și puteți descrie?

Apoi, ceva ca un zâmbet flitted peste ceea ce a fost o dată pe fața ei.

Soarta ei a fost tragică. Represiunea au fost trei dintre cei care se apropie de ea: primul soț, Nikolai Gumilev, a fost împușcat în 1921; al treilea sot, Nikolai Punin a fost arestat de trei ori și a murit în lagărul în 1953; singurul fiu, Lev Gumilyov, petrecut în detenție în 1930-1940 și în 1940-1950-e mai mult de 10 de ani. Vai de soții și mame de „dușmani ai poporului“ a fost reflectat într-una dintre cele mai importante lucrări ale Ahmatova - poem „Requiem“.

Astrologia își are originea în cele mai vechi timpuri (astrologia templu babilonian, și altele), a fost strâns asociat cu culte astral și mitologia astrală. Răspândită în Imperiul Roman (primele horoscoape - la rândul său, de 2-1 ien). Cu critica de astrologie ca un fel de fatalism păgână a acționat creștinismul. astrologie arab, care a ajuns la o dezvoltare semnificativă în 9-10 secole, din secolul al 12-lea a pătruns în Europa, în cazul în care astrologia are influență la mijlocul secolului al 17-lea și apoi înlocuită cu răspândirea științei imagine naturală a lumii.

Un interes reînnoit în astrologie a fost după primul război mondial, fenomene de astrologie asociate cu spațiul subțire și ritmurile biocosmic și așa mai departe. N. De la mijlocul secolului 20, astrologia recâștigat popularitatea. Felix Kazimirovich Velichko. <





?php include ($ _SERVER [ "DOCUMENT_ROOT"] "/ vstavki / blokvtext2.html".); ?>

Abonează-te la știri