Articolul 316 din Codul civil
1. În cazul în care obligația locul de executare nu este definită prin lege, alte acte juridice sau contractul nu este clar din vamă sau obligația, trebuie să se facă performanță:
de obligația de a transfera terenuri, clădiri, structuri sau alte bunuri imobile - la locul unei astfel de bunuri;
de obligația de a transfera bunuri sau alte bunuri, care cuprinde transportul său, - locul de livrare a bunurilor primului transportator pentru livrarea către creditor;
toate celelalte datorii ale antreprenorului de a transfera bunuri sau alte active - în locul de fabricare sau depozitare a proprietății în cazul în care acest loc a fost cunoscut de creditor la momentul angajamentului;
pe o obligație monetară pentru plata în numerar - în locul de reședință al creditorului în momentul în care obligația sau în cazul în care creditorul este o persoană juridică în locația sa în momentul angajamentului;
pe o obligație monetară pentru plata fără numerar - la locația băncii (filialele sale), întreținerea creditorului, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege;
pentru toate celelalte obligații - la locul de reședință al debitorului sau în cazul în care debitorul este o persoană juridică în locația sa.
2. În cazul în care, după apariția obligației locul execuției sale sa schimbat, în special, și-a schimbat locul de reședință al debitorului sau de partea creditorului, care depindea de această schimbare, este obligat să compenseze cealaltă parte a costurilor suplimentare, precum și asume riscuri suplimentare asociate cu schimbarea locului obligațiilor de performanță.
Locul de executare a obligației poate fi determinată pe baza obligației. De exemplu, locul de executare a obligațiilor care decurg din contractul de construcție este locația clădirii, și anume, teren corespunzătoare.
În practica judiciară, poziția formată conform căreia locul de executare a obligației și locul de executare a contractului nu sunt aceleași.
- de obligația de a transfera bunuri sau alte bunuri, care cuprinde transportul său, - locul de livrare a bunurilor primului transportator pentru livrarea către creditor;
- toate celelalte datorii ale antreprenorului de a transfera bunuri sau alte active - în locul de fabricare sau depozitare a proprietății în cazul în care acest loc a fost cunoscut de creditor la momentul angajamentului;
- pentru toate celelalte obligații - la locul de reședință al debitorului, în cazul în care debitorul este o persoană juridică - locația (localizarea entității - un loc al înregistrării de stat).
Aceste reguli se aplică în cazul în care este imposibil să se aplice principiul general determinarea locului de executare.
În practica judiciară, poziția formată, de asemenea, potrivit căruia locul de returnare a bunului la rezilierea contractului, în cazul în care nu este definit prin lege, alt act normativ sau contract, este locul achiziției inițiale de proprietate, astfel cum rezultă din natura contractului de închiriere obligația de bunuri mobile.
3. Litigii:
Jurisprudența cu privire la articolul 316 din Codul civil:
Cerințe Compania „Surgutneftehimmontazh“ sa ridicat, în esență, la o recunoaștere a reclamantului îndeplinit în mod corespunzător obligația monetară de a plăti bunurile livrate. În conformitate cu paragraful 1 al articolului 408 GKRumyniyanadlezhaschee încetează obligația de executare. Din articolul 316 GKRumyniyasleduet că, ca regulă generală, locul de executare a unei obligații monetare este locația persoanei juridice (creditor) în momentul angajamentului.
În conformitate cu regulile aplicate de instanțele interpretează dobânda acumulată până la executarea efectivă a obligației monetare se determină în funcție de condițiile de pe ordinea de plată, sub forma calculelor și dispozițiile articolului 316 din Codul civil al România pe locul de executare a unei obligații monetare, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege sau prin acordul părților. Dacă în momentul obligațiilor financiare ale deciziei au fost îndeplinite de către debitor.
A spus baze pe rezultatele studiului deciziilor judiciare luate în cazul și argumentele recursului reclamantului nu este stabilit. Luând actele atacate judiciare, curțile de primă instanță și de apel, dispozițiile articolelor 8, 12, 307, 308, 309, 314, 316. 330, 401, 416 din Codul civil al România, investigate și evaluate în Codul de procedură de arbitraj în conformitate cu articolul 71 din România prezentate în materiale de izolare sonora, luând în considerare circumstanțele.