Principiile instituțiilor de drept muncii
O trăsătură caracteristică a TKRumyniyayavlyaetsya existența unor standarde comune nu numai în capitolele care pot fi atribuite părții generale a dreptului muncii din industrie, dar, de asemenea, în capitolele din partea specială. În acest sens, este recomandabil să se ia în considerare pe scurt principiile instituțiilor individuale ale dreptului muncii. Aceste principii sunt date în capitolele RF LC, standardele unificator al sucursalei corespunzătoare a Institutului.
1) Egalitatea părților;
2) respectarea și interesele părților;
3) interesul părților de a participa într-o relație contractuală;
5) respectarea de către părți și reprezentanții acestora, legislația;
6) Autorizarea reprezentanților părților;
7) libertatea de a alege aspectele discutate în reglementarea raporturilor de muncă;
8) membri adoptarea voluntară a obligațiilor de negociere colectivă;
9) realitatea angajamentelor de negociere colectivă adoptate de către părți;
10) legat de condițiile convențiilor colective;
11) monitorizarea condițiilor de acorduri colective;
12) responsabilitatea părților și a reprezentanților acestora în neîndeplinirea acordurilor de negociere colectivă de defect.
Aceste principii trebuie respectate în cadrul negocierilor colective, negocierea și acordurile colective.
Institutul principiilor de „angajare și de muncă“
Institutul principiilor de „angajare și de muncă“ sunt enumerate în art. 5 ZakonaRumyniya „Cu privire la ocuparea forței de muncă în România.“ Printre acestea se numără:
1) Egalitatea drepturilor cetățenilor la muncă voluntară și libera alegere de tip de angajare;
2) dezvoltarea resurselor umane, prevenirea (peste un an) șomajul în masă și pe termen lung;
3) Sprijin pentru ocuparea forței de muncă și a inițiativei antreprenoriale a cetățenilor;
5) o combinație de acțiuni centrale, regionale și locale privind ocuparea forței de muncă;
6) să încurajeze angajatorii care creează noi locuri de muncă.
Aceste principii trebuie să respecte normele „ocuparea forței de muncă și ocupația“ Institutul.
Institutul de principiile „contractului de muncă“
Institutul de principiile „contractului de muncă“, enumerate în capitolul 10 din Codul Muncii, care a plasat regulile generale ale instituției respective. Printre acestea se numără:
1) stabilirea drepturilor și obligațiile angajatului și angajatorului prin voință voluntară exprimată în contractul de muncă;
2) inadmisibilitatea includerii în condițiile contractului de muncă, înrăutățirea poziției angajatului cu legile respect și alte acte juridice;
3) încheierea de contracte pe durată determinată, în mod strict definite prin lege federală;
4) interzicerea de a cere performanta, nu din cauza contractului de muncă;
5) obligația angajatorului de a da record de muncă angajaților și copii ale documentelor referitoare la activitatea desfășurată;
6) dreptul lucrătorilor de a solicita o copie a cărții de muncă și alte documente legate de ocuparea forței de muncă;
7) protecția datelor cu caracter personal ale salariatului.
Aceste principii trebuie să respecte normele „contractului de muncă“ Institutul.
Institutul de principiile „timpului de lucru“
Institutul de principiile „timpului de lucru“, dat în capitolul 15 din Codul Muncii, care a plasat regulile generale ale instituției. Printre acestea se numără:
1) angajatorului obligația de a ține evidența timpului de lucru;
2) dreptul lucrătorilor de a cere înregistrarea tuturor orelor lucrate;
3) Stabilirea timpului de lucru maxim posibil;
4) determinarea cazurilor lucrează în afara orelor normale de lucru.
Aceste principii trebuie să respecte celelalte reglementări ale Institutului „Timpul de lucru“.
Institutul de principii „călătorie“
Standarde comune institut „călătorie“ sunt plasate în capitolul 17 al Codului Muncii. Dintre aceste reguli sunt următoarele principii ale acestei instituții:
1) dreptul lucrătorilor de a fi exceptate de la furnizarea de muncă și perioadele de odihnă în legislație și în alte cazuri;
2) obligația angajatorului de a oferi angajatului cu legislația stabilită în repaus;
3) stabilirea legii de ore minime de odihnă;
4) Posibilitatea extinderii timpului de odihnă, în scopul de a îmbunătăți situația lucrătorilor în comparație cu legislația privind perioadele de repaus.
Aceste principii trebuie să respecte celelalte reglementări ale Institutului.
Institutul de principiile de „remunerare și reglementarea muncii“
Institutul de principiile de „remunerare și reglementarea muncii“ sunt derivate din conținutul capitolului 20 din Codul Muncii, care a plasat regulile generale ale instituției. Printre aceste principii sunt:
1) stabilirea obligatorie pentru toți angajatorii din salariul minim;
2) stabilirea obligatorie pentru angajatori de dimensiunea minimă a sectorului public al tarifului (salariu);
3) asigurarea creșterii salariilor reale;
4) restrângerea listei de motive și de mărimea reținerile din salariile angajaților prin eliminarea angajatorilor, precum și mărimea impozitului din venitul salarial;
5) restricții salariale în natură;
6) Pentru a asigura primirea salariilor angajaților în caz de insolvabilitate a angajatorului;
7) să stabilească termeni obligatorii de plată a salariilor;
8) posibilitatea de îmbunătățire a situației lucrătorilor din domeniul plății prin încheierea contractelor de muncă.
Aceste principii trebuie să respecte alte reguli ale Institutului „Plată și reglementarea muncii.“
Principiile institutului „Garanții și compensare“
Principiile de „garanțiile și despăgubirile“ institutului sunt definite în capitolul 23 din Codul Muncii, care a plasat regulile generale ale instituției respective. Printre acestea se numără:
1) stabilirea unui nivel obligatoriu de garanții și compensații;
2) obligația angajatorilor de a oferi garanții și compensații prevăzute de legislație;
3) dreptul lucrătorilor asupra angajatorilor de a oferi garanții stabilite de legislație și de compensare;
4) disponibilitatea de oportunități de a îmbunătăți situația lucrătorilor în comparație cu legislația în domeniul garanțiilor și compensațiilor la nivelul de acorduri de muncă încheiate în detrimentul părților contractante.
Aceste principii trebuie să respecte alte reguli ale Institutului „Garanții și de compensare.“
Institutul de principii „program de lucru, disciplina muncii“
Institutul de principii „program de lucru, disciplina muncii“ stabilite în capitolul 29 din Codul Muncii, care a plasat regulile generale ale acestei instituții. Printre principiile instituției se numără:
1) stabilirea regulilor de conduită în organizarea, în conformitate cu legislația muncii și alte reglementări;
2) obligația angajatorului de a crea condițiile necesare pentru respectarea angajaților disciplina muncii;
3) dreptul angajatorului de a impune respectarea normelor de conduită a angajaților în cadrul organizației, cerințele legale relevante;
4) Datoria lucrătorilor pentru a se conforma cu normele relevante de drept aplicabile ale comportamentului în organizație.
Aceste principii trebuie să respecte normele Institutului „programul de lucru, disciplina muncii.“
Institutul de principiile de „formare profesională, reconversie profesională și instruire avansată“
Principiile acestui institut sunt derivate din conținutul capitolului 31 al LC RF, în cazul în care regulile generale plasate. Următoarele principii pot fi identificate din conținutul acestor reguli:
1) definirea formelor de reconversie profesională, formarea și perfecționarea profesională a angajaților direct în organizație;
2) determinarea formării, de formare și perfecționare de către angajator voință voluntară și persoana care este instruit;
3) Interzicerea de deteriorare a situației lucrătorilor din domeniul formării profesionale, recalificării și instruire avansată în comparație cu legislația în vigoare.
Aceste principii trebuie să respecte alte reguli ale instituției respective.
Institutul de principii „Protecția Muncii“
Institutul de principii „Protecția muncii“, în capitolul 33 din Codul muncii, care a plasat regulile generale ale acestei instituții. Printre principiile instituției se numără:
1) asigurarea priorității păstrării vieții și sănătății lucrătorilor la locul de muncă;
2) Administrarea siguranței la locul de muncă, inclusiv supravegherea de stat asupra respectării cerințelor de protecție a muncii;
3) investigarea și înregistrarea accidentelor de muncă și bolilor profesionale;
4) stabilirea compensației obligatorii pentru munca grea și lucrul cu (sau) condiții de muncă periculoase și nocive;
5) organizarea raportării statistice de stat privind condițiile de muncă, precum și asupra leziunilor industriale, bolile profesionale și consecințele materiale ale acestora;
6) punerea în aplicare a politicilor fiscale care să încurajeze crearea unui mediu de lucru sigur;
7) să stabilească proceduri care să asigure o protecție individuală și colectivă a lucrătorilor, precum și facilități și dispozitive abluțiunea, agenți medico-profilactice în detrimentul angajatorilor.
Aceste principii trebuie să respecte normele Institutului, „Protecția muncii“.
Institutul de principii „Partea de răspundere a contractului de muncă“
Principiile acestui institut sunt definite în capitolul 37 din Codul Muncii, care a plasat normele sale generale. Printre acestea se numără:
1) stabilirea unui nivel maxim de posibila răspundere a angajaților angajatorilor;
2) determinarea nivelului minim de răspundere a angajatorilor angajaților;
3) stabilește condițiile de răspundere a angajatorilor și a lucrătorilor;
4) stabilește condițiile de exonerare de răspundere;
5) posibilitatea de a îmbunătăți situația lucrătorilor în comparație cu legislația privind răspunderea la nivelul contractelor de muncă.
Aceste principii trebuie să respecte celelalte reguli ale Institutului, „Răspunderea contractului de muncă părților.“
Principiile acestei instituții din conținutul capitolului 40 din Codul muncii, care a plasat normele sale generale. Printre aceste principii sunt:
1) stabilirea restricțiilor drepturilor lucrătorilor prin lege federală numai după efectuarea modificărilor corespunzătoare în TKRumyniyai numai în scopurile menționate la alin. 3 al art. 55 din Constituție;
3) lipsa unor condiții discriminatorii în determinarea diferențelor în reglementarea legală a muncii.
Institutul de principii „de stat și controlul public asupra respectării dreptului muncii“
Principiile instituției pot fi identificate din conținutul capitolelor 56 - 58 din RF LC. Printre acestea se numără:
1) prioritate respectării drepturilor și libertăților de muncă, inclusiv dreptul la condiții de muncă sigure;
2) să asigure respectarea angajatorilor cu legislația muncii;
3) stabilirea garanțiilor de stat pentru controlul asupra uniunii respectării drepturilor lucrătorilor;
4) dreptul lucrătorilor de a cere eliminarea încălcării drepturilor de muncă în punerea în aplicare a statului și a controlului public asupra respectării legislației muncii;
5) obligația angajatorului de a nu obstrucționa punerea în aplicare a statului și a controlului public asupra respectării legislației muncii;
6) obligația angajatorului de a elimina încălcările depistate ale drepturilor de muncă pe baza cerințelor de control public asupra respectării legislației muncii.
Aceste principii trebuie să respecte normele Institutului „de stat și controlul public asupra respectării legislației muncii.“
Principiile institutului „auto-apărare a drepturilor de muncă“
Principiile acestei instituții din elementul de conținut. 45 din Constituție rus, art. 21 LC RF. Printre acestea se numără:
1) dreptul lucrătorilor de a proteja interesele care nu sunt interzise prin lege;
2) datoria angajatorilor să nu interfereze cu auto-apărare a drepturilor de muncă;
3) stabilirea garanțiilor de stat a lucrătorilor drepturi de auto-ocuparea forței de muncă.
Aceste principii trebuie să respecte normele de auto-protecție a lucrătorilor dreptului muncii.
Institutul de principii „litigiilor individuale de muncă“
Principiile instituției pot fi identificate din conținutul capitolului 60 din Codul muncii. Printre acestea se numără:
1) recunoașterea litigiilor individuale de muncă deosebite între angajat și angajator reprezentanți ai diferențelor;
2) stabilirea unui ordin special de apariție și luarea în considerare a litigiilor individuale de muncă;
3) Asigurați-vă că pentru a executa a intrat în vigoare deciziile luate de Curtea de muncă, inclusiv un organism înființat în organizație (CCC).
Aceste principii trebuie urmate în examinarea litigiilor individuale de muncă.
Institutul principiilor „conflictelor colective de muncă“
Principiile Institutului „litigiile colective de muncă“ consacrate în secțiunea 61 din RF LC. Din conținutul acestui capitol, următoarele principii pot fi distinse:
1) determinarea momentului apariției unui conflict colectiv de muncă litigiilor nerezolvate dintre angajați și angajatori;
2) apariția unui conflict colectiv de muncă în legislația unui anumit subiect;
3) legarea procedurilor de conciliere pentru soluționarea conflictelor colective de muncă;
4) debutul consecințe nefavorabile pentru părțile în litigiu colectiv de muncă, care se abate de la procedura de conciliere;
5) pentru a lovi în ultimă instanță de soluționare a unui conflict colectiv de muncă.
Aceste principii trebuie să respecte normele Institutului „litigiile colective de muncă.“
Manual „Dreptul muncii în România“ Mironov VI