Investițiile în active fixe, imobilizări corporale și active financiare
Entitățile fixe de afaceri de investiții de capital implementat sub formă de investiții de capital. Situația de investiții în România în ansamblu și în cele mai multe dintre regiunile sale sunt încă nefavorabile atât pentru investitorii autohtoni și străini. Criza de investiții se manifestă în reducerea ponderii economiilor la produsul intern brut (PIB), reducând mărimea absolută a investiției, deteriorarea capacității de producție în industrie, a depășit nivelul de eliminare a activelor fixe asupra reînnoirii acestora din cauza uzurii fizice și lacrimă.
Stabilizarea și dezvoltarea în continuare a economiei românești nu este posibilă fără o îmbunătățire dramatică a investițiilor și a crea condiții favorabile pentru creșterea activității de investiții a agenților economici. Un rol-cheie în acest proces aparține reglementării de stat a investițiilor printr-o politică structurală, financiară și monetară echilibrată. Una dintre direcțiile principale de implementare este reforma întreprinderilor autohtone pentru a accelera adaptarea la condițiile de piață și realizarea competitivității. Acesta ar trebui să continue să creeze o mare de structuri, integrată pe verticală, inclusiv grupuri financiare și industriale, pe baza concentrației de capital și combinații de resurse de investiții, precum și dezvoltarea cooperării și a proceselor. Un instrument esențial pentru crearea condițiilor de restructurare economică sunt reformele instituționale în următoarele domenii: dezvoltarea de standarde de reglementare de guvernanță corporativă, protecția drepturilor acționarilor, o distincție clară între drepturile proprietarilor și managerilor, oferind drepturi de redistribuire liberă de participare la capitalul social, oferind acționarilor, fondatori, investitori, creditori, autoritățile de aplicare cu informații fiabile cu privire la situația financiară și economică a întreprinderilor și și atractivitatea investițiilor.
Îmbunătățirea climatului de investiții va permite întreprinderilor să investească în mod activ în active fixe, asigurând modernizarea, renovarea și extinderea unei noi baze tehnice, și, în principal pe baza industriei de inginerie internă. Ca urmare, ar trebui să crească în mod semnificativ volumul absolut al investițiilor în capital fix și ponderea acestora în PIB, ceea ce este confirmat de datele din tabelul. 11.1.1. Investițiile în active fixe (active fixe) includ cheltuielile de capital pentru construcții noi, extindere, reconstrucție și modernizare a întreprinderilor existente, achiziționarea de echipamente, scule și echipamente, produse de design și altele.
Investițiile de capital sunt indisolubil legate de punerea în aplicare a proiectelor de investiții. Proiectul de investiții - o fundamentare a fezabilității economice, domeniul de aplicare și calendarul cheltuielilor de capital, inclusiv documentația necesară este dezvoltată în conformitate cu standardele acceptate în România (reguli și regulamente), precum și acțiuni practice pentru punerea în aplicare a investițiilor (plan de afaceri).
Structura investițiilor de capital (investiții reale) include costul lucrărilor de construcții și instalare, achiziționarea de echipamente care necesită și care nu necesită instalare, alte lucrări capitale și cheltuieli. Investițiile de capital sunt recunoscute în bilanț la cost istoric pentru constructor. Proiecte de construcție de capital, care sunt în momentul de funcționare, înainte de punerea lor în funcțiune nu sunt incluse în active fixe și înregistrate ca investiții de capital neterminate. Pentru constructii finisate sunt puse în obiecte de exploatare, a căror acceptare este încadrată în acte de ordine datorate de acceptare și transferul de mijloace fixe. Costurile de cont dezvoltator acestor facilități în valoare de valoarea lor de inventar sunt debitate din contul „Active în construcție“ a creditate în conturile de active sau a surselor de finanțare.
Ținte investițiile în România sunt situate într-un privat, federale, municipale și alte forme de proprietate diferite tipuri create sau active modernizate.
Subiecții activității de investiții sub formă de investiții de capital, sunt investitori, clienti, contractori, utilizatorii de obiecte de investiții de capital și alte persoane. Investitorii face investiții utilizând fonduri native sau împrumutate. Clienții - sunt autorizate de către persoanele fizice sau juridice investitorilor care desfășoară proiecte de investiții. În rolul de clienții pot face investitorilor înșiși.
Investițiile de capital în active fixe finanțate din următoarele surse:
• resursele financiare proprii ale întreprinderilor (venitul net, depreciere și amortizare, și altele.);
• împrumuturi - bancare și credite bugetare, obligațiuni ale împrumuturilor de stat și alte companii;
• împrumutat fonduri din vânzarea de stocuri, fonduri mutuale și alte contribuții ale cetățenilor și persoanelor juridice;
• alocările bugetului de stat;
• investiții străine.
Structura surselor de finanțare de investiții de capital este prezentată în tabelul. 11.1.2. După cum rezultă din datele sale, proporția de fonduri suplimentare a crescut cu 18,7%, iar proporția de buget a scăzut mai mult de 2 ori. a scăzut în mod special greutatea relativă a bugetului federal (aproximativ 4 ori).
resursele de investiții potențiale ale întreprinderilor - este amortizarea și soldul profitului net după utilizare o parte din consumul său. Investițiile străine directe sunt utilizate pentru a finanța investițiile în active fixe, ocupă o pondere mică în volumul investițiilor capitale. Finanțare investiții de capital se poate datora atât surse unice și multiple. Strategia de resurse de investiții sunt de obicei luate în considerare șase metode de bază de finanțare a proiectelor și programelor de investiții:
- autofinanțare;
- corporatizarea (acțiuni de trezorerie); finanțarea datoriei;
- leasing financiar;
- combinate de finanțare (mixtă);
- proiect (sponsor) finanțarea unor obiecte de mari dimensiuni, cum ar fi dezvoltarea de câmpuri de petrol și gaze, construcția de centrale electrice, infrastructura urbană, etc.
Metoda prioritară este auto (auto-investiții). Pentru a determina proporția de fonduri proprii în ecranul total de investiții poate utiliza factorul de sine (LCR) LCR = SS / I
în cazul în care SS - fondurile proprii ale întreprinderii (profitul net și amortizarea;
Și - valoarea totală a investiției.
Indexul recomandat valoare nu mai mică de 0,51 (51%). O valoare mai mică (de exemplu, 0,49), societatea își pierde independența financiară în ceea ce privește sursa externă de fonduri (fonduri împrumutate și surse împrumutate). În practică, acest factor în perioada de planificare este comparată cu baza și concluzia cu privire la nivelul de investiții de sine.
Imobilizările necorporale sunt înregistrate în contabilitate și raportare din valoarea costului de achiziție, de producție și de a aduce costurile lor la starea în care acestea sunt adecvate pentru utilizare benefică. Aceste active pot retrage de la compania din cauza vânzării (realizare), scrie-off din cauza nu mai este necesar, investițiile în alte companii, transfer gratuit, contribuțiile la activitatea comună.
Active necorporale în mod uniform (lunar) transfera costul lor inițial la costurile de producție sau de tratament în conformitate cu standardele definite de companie, pe baza setului de viață a acestora. Imobilizarilor necorporale, pentru care este imposibil să se stabilească de viață utilă, regulile de transfer se determină pe baza de zece ani (dar nu mai mult decât perioada întreprinderii). Sursele de finanțare a achiziției de active necorporale includ amortizarea, care vine ca o parte din veniturile din vânzarea de bunuri (lucrări, servicii) în contul societății; profitul net rămas la dispoziția societății; fonduri provenite de pe piața de capital din vânzarea de titluri de valoare; împrumuturi de la băncile comerciale și altele.
Efectul final al utilizării activelor necorporale este reflectată în rezultatele generale ale activității financiare și economice ale întreprinderii - reducerea costurilor de producție și de vânzări, creșterea vânzărilor și a profitului pentru perioada în comparație cu baza, pentru a îmbunătăți solvabilitatea și stabilitatea financiară. În acest sens, principalele dinamica principiu necorporale de management active este că ritmul de creștere a vânzărilor și a profiturilor trebuie, în orice caz, să depășească creșterea activelor necorporale pentru perioada contabilă (trimestru, an). Rentabilitatea activelor necorporale pentru perioada poate fi mult îmbunătățită prin accelerarea cifrei de afaceri a acestora, și de a crește rentabilitatea vânzărilor. Ambii factori pot fi alimentate prin influența pozitivă a activelor necorporale asupra calității produselor, extinderea pieței, reducerea costurilor a tuturor tipurilor de resurse.
Împreună cu investițiile în active fixe și active necorporale ale fondurilor temporar libere ale întreprinderii pot fi investite în diverse active financiare - pe termen lung și pe termen scurt valori mobiliare tranzacționate pe piața financiară. Pentru mai multe detalii privind caracteristicile financiare ale pieței și a instituțiilor financiare, metode de lucru pe piața financiară va fi acoperită în cap. 14.
Aici observăm principalele obiective ale societăților de investiții financiare:
-> primesc venituri suplimentare din dobânzi și dividende pe acțiuni și obligațiuni cumpărate;
-> plasarea fondurilor temporar libere în conturi de depozit, în scopul de a evita pierderea de informații și pentru a obține un venit acceptabil, cu un risc minim;
-> achiziționarea de acțiuni la companii - furnizori și consumatori, care să permită un anumit control asupra activităților lor și pentru a obține avantaje în furnizarea de propria producție de materii prime, materiale, componente, și de a crea o rețea de distribuție mai controlată;
-> achiziția de acțiuni și a altor companii cu randament ridicat în raport cu scopul achiziției sau de stabilire a controlului lor, pentru a maximiza propria lor rentabilitate financiară;
- „achiziționarea băncilor comerciale și a altor emitenți de bilete la ordin, în scopul de a accelera plățile, reduce la minim cheltuielile financiare pentru așezări și pentru a minimiza taxele.
Investițiile - un relativ nou obiect de management financiar pentru companiile românești care necesită cunoștințe profunde în teoria și practica a investițiilor de portofoliu, punerea în aplicare a procedurilor în sistemele de tranzacționare relevante. Detaliile cu privire la aceste aspecte sunt discutate în cursul „Managementul financiar“.